Cunoscuta de pe vremea dacilor,
Tataneasa (Symphytum officinale) este o plantă erbacee foarte raspȃndita care
creşte în locuri umede, la marginea pâraielor, văile râurilor, zăvoaie,
şanţuri, preferă solurile argiloase, pe care bălteşte apa, răspândindu-se din
zona de câmpie până la deal.
Tataneasa mai este cunoscuta şi
sub urmatoarele denumiri populare: iarba tatii, lutatina, tatana, radacina
neagra, iarba baloasa, barba tatei, pojarne, taciune, iarba intaritoare
Parţile plantei care se folosesc in scop terapeutic
sunt rizomul şi rădăcina, care nu se
recoltează în perioada de înflorire a plantei; recoltarea se face primăvara
devreme până în luna martie sau toamna din luna septembrie până la venirea
iernii, deoarece în această perioadă rădăcinile secretă maximum de alantoină,
substanţă biologic-activă care dă valoare terapeutică plantei.
Compoziţie:
Tătăneasa are în compoziţie
numeroase uleiuri volatile, mucilagii, alcaloizi (simfitocinoglosină,
consolicină, consolidină, coniferidină, cinoglosină, necine nesaturate),
alantoină, colină, asparagină, taninuri catehice, compuşi fenol-carboxilici
(acid cafeic, clorogenic), acid litospermic, compuşi triterpenici, aminoacizi
şi carotenoizi.
Tataneasa – utilizari
Tataneasa are o acţiune
cicatrizantă, remineralizantă, hemostatică, regenerantă, antiinflamatorie,
antitumorală, anticancerigenă.
Administrata sub forma de tinctura,tataneasa are rol adjuvant în dureri
reumatice, nevralgii, spondilită, artrită, fracturi, entorse, luxaţii,
contuzii, psoriasis, ulcere varicose, gingivite, stomatite, abcese dentare,
infecţii ginecologice.
Aplicatǎ sub formǎ de creme şi unguente este indicatǎ în cazuri de fracturi osoase, entorse, contuzii, fisuri,
leziuni închise, întinderi musculare, dureri reumatice, artrite, artroze,
inflamaţii articulare, circulaţie deficitarǎ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu