Stejarul (Quercus robur) este un
arbore care se regaseste in zona temperata, caracterizat de inaltimea mare,
ramuri puternice, noduroase, coroana larga si bogata. Scoarta stejarului are
culoare brun-negricioasa, brazdata de santuri adanci in care isi fac adapostul
furnici, gandaci si alte insecte.
Utilizari ale Stejarului
De la stejar sunt folosite ghinda
(hrana animalelor), scoarta, datorita continutului mare de tanin si lemnul in
industria lemnoasa. Insa in scoarta de stejar se remarca si datorita
numeroaselor proprieatati terapeutice.
Proprietati terapeutice
In scopuri terapeutice, de la
stejar se foloseste scoarta ramurilor tinere, de trei pana la cinci ani,
recoltata primavara, prin martie. Scoarta de stejar contine:
- Taninuri (acid galic, acid elagic, )
- Pectine
- Rasini
- Saruri minerale
Utilizari terapeutice ale scoartei de stejar
Produsele din scoarta de stejar:
- au o actiune astringenta
- combat diareea acuta si indigestia
- au o actiune hemostatica, reducand sangerarile
- au o actiune antiseptica
- ajuta la tratarea si vindecarea hemoroizilor
- au actiune cicatrizanta
Ceaiul din scoarta de stejar se prepara punand la fiert, pentru 20
de minute, doua lingurite de scoarta maruntita in 250 ml de apa. Dupa fierbere
se strecoara si se beau doua cani pe zi. Este ideal in combaterea febrei, in
amigdalita si colici abdominale, faringite.
Compresele cu ceai de scoarta de
stejar pot fi folosite in cazul afectiunilor dermatologice.
Pulberea obtinuta prin macinarea
scoartei de stejar poate fi folosita in
cazul escarelor si picioarelor transpirate.
Cremele si gelurile cu scoarta de stejar contribuie la repararea si
regenerarea pielii, fiind recomandate in cazul hemoroizilor.
